Salut

In urma cu ceva timp, o pacienta m-ai spus: “ tu nu poti sa salvezi pe toata lumea. Trebuie sa accepti asta. Eu sunt un caz foarte greu si vreau sa mor”.  Femeia avea mai multe boli fizice, care-i produceau dureri groaznice, dar si atacuri de panica si depresie.  Am simtit atunci un gol imens in stomac si frica ca poate are dreptate. In meseria mea ( sunt psiholog si psihoterapeut) intalnesc multi pacienti care ma ating cu durerea lor.

Poate ma stii ca si ” Camelia Stavarache  antrenorul tau pentru Psihosucces”. Pe Facebook din 2018 si pana in prezent, am realizat peste 500 de live-uri, o pastilă de psihologie zilnica, la 9,30 . Dar sunt si  psiholog principal si presedintele Asociatiei de Psihoterapie Integrativa, , o scoala de psihoterapie in  care se formeaza psihoterapeuti si consilieri.

Pe langa aceste lucruri, sunt si autor online, fac cate un live pe Facebook la 9,30 de aproape 3 ani ,in care prezint “pastile de psihologie”. Imi place sa scriu pe site-ul meu sau sa vorbesc pe Facebook,  despre  dezvoltarea personala.

Imi doresc sa “salvez” oamenii de ei insisi, pentru ca deseori noi suntem cei mai aprigi critici si dusmani ai nostri.  Poate ca ii ajut pe altii, sperand ca si altii sa ma ajute de mine. Cine stie?

Viata mi-a dat prima lectie de psihologie la 12 ani

Povestea mea incepe la 12 ani cand viata noastra de familie s-a schimbat.  Bunica mea care ma crestea, a fost diagnosticata gresit cu febra tifoida, in timp ce ea suferea de meningita.  Rezultatul a fost ca si-a pierdut mintile. A supravietuit, dar creierul ei a fost grav afectat.  Din punct de vedere fizic, era Ok, dar psihic, nu. Incurca mortii cu vii, credea ca vrei sa o otravesti, vorbea incoerent, de cele mai multe ori.

Cand ea incepea sa delireze ca mancarea e otravita, tatal meu  se enerva si incepea sa o certe. Imi placea sa ma asez cu o carte de povesti in mana langa ea. Bunica incepea sa vorbeasca si  sa planga, de fiecare data cand pomenea de cei dragi, pe care ii pierduse. Chiar daca nu intelegeam sau nu cunosteam personajele,  ma opream din citit si ii ceream cate o clarificare.  Ii facea placere sa imi explice.  Cel mai dureros subiect era moartea surorii ei, la 20 de ani, de Tbc osos. Era impresionant sa vezi cum dupa 50 de ani,  durerea nu cunoaste ideea de armistitiu.

Aceea a fost prima mea lectie de psihologie,  ca nu e nevoie de un efort mare ca sa faci pe cineva fericit.  Si ca uneori,  chiar daca afara e zi, unii tot vor vedea noapte.  In inima mea, am stiut de atunci, ca vreau sa ajut oamenii sa se simta mai bine.