Povestea unei frici bizare și cum a fost învinsă

Frica, curaj și o nouă cale

Mara închise ochii și încercă să-și controleze respirația. Inima îi bătea ca un ciocan în piept, iar mâinile îi tremurau. Își spuse că e absurd. Nu era un pericol real, nu avea de ce să simtă teroarea asta. Și totuși…

Îmbăierea devenise un coșmar. De fiecare dată când simțea apa pe piele, avea impresia că ceva rău urma să se întâmple. Era o frică fără logică, dar atât de puternică, încât își structura viața în jurul evitării ei.

Ablutofobia. Așa îi spusese terapeuta. O frică irațională, dar reală. O frică care o făcuse să se simtă singură, ciudată, diferită. O frică ce o ținea captivă.

Nu era singura. Aflase că există oameni care leșină când văd o carte. Care fac atacuri de panică la vederea unei roșii. Care nu pot dormi într-o cameră cu oglinzi. Fobiile vin în forme neașteptate și, pentru cei care nu le înțeleg, par ridicole. Dar pentru cei care le trăiesc, sunt monștri reali.

Într-o zi, Mara citise ceva care îi schimbă viața:

„Dacă îți iei curajul și faci ceea ce îți place cu adevărat, fricile încep să-și piardă puterea.”

Era un citat dintr-un curs de consiliere în dezvoltare personală. Nu știa exact de ce, dar simțea că avea nevoie să înțeleagă mai bine mintea umană. Poate că, dacă înțelegea fricile altora, avea să învețe și cum să-și înfrunte propriile frici.

Așa că se înscrise.

Cursul o luă prin surprindere. Nu era doar teorie, ci și exerciții, tehnici, povești reale ale oamenilor care reușiseră să-și transforme viața. Profesorul, Camelia, nu vorbea doar din cărți – vorbea din experiență. Oamenii din curs veneau cu propriile frici, propriile lupte, și împreună învățau cum să meargă mai departe.

Într-o seară, după o sesiune despre confruntarea temerilor, Mara făcu un experiment. Se ridică din pat, inspiră adânc și păși spre baie. Cu fiecare pas, simțea cum panica o apasă tot mai tare. Dar își amintea ce învățase.

„Frica nu dispare. Dar tu înveți să mergi înainte, chiar și când ți-e teamă.”

Deschise robinetul. Apa curgea liniștit, fără amenințare. Își întinse mâna și simți picăturile calde pe piele. Așteptă ca panica să o copleșească. Dar nu veni.

Pentru prima dată, în foarte mult timp, Mara simți altceva decât teamă. Simți putere.

Nu devenise brusc alt om. Fricile nu dispar peste noapte. Dar descoperise ceva mai important: că schimbarea era posibilă. Și că, la fel ca ea, și alți oameni aveau nevoie de ajutor pentru a-și găsi curajul.

După examen, își deschise propriul cabinet de consiliere. Lucră cu oameni care nu aveau boli psihice, ci doar nevoie de ghidare. Ajută persoane care voiau să-și înțeleagă mai bine mintea, să-și depășească blocajele și să-și găsească drumul.

Și, cel mai important, ajută oameni care trăiau cu frici la fel de mari ca ale ei.

Pentru că frica nu definește cine ești. Alegerea de a merge mai departe, însă, da.

Tu? Ce frică ai lăsat să te oprească? Și când vei decide să faci primul pas? 💛