Fragmente de suflet (5) „Sufletul meu te caută, tată!”

Mi-a rămas în minte o replică a Emei, spusă după prima ei tabără de dezvoltare personală la Comarnic. După o sesiune de meditație și hipnoză care a atins ceva adânc în ea, a rostit, cu un amestec de mirare și recunoștință:

„A meritat toți banii.”

O frază simplă, dar care ascundea în spatele ei o sete uriașă de înțelegere, de vindecare, de regăsire. O frază spusă de o femeie care și-a petrecut întreaga viață căutând

Un tată dispărut și o căutare fără sfârșit

Ema nu și-a mai văzut tatăl de la 12 ani.

Era marinar, în epoca comunistă, și a ales să plece, să ceară azil politic într-o altă țară. Doar că, din ziua aceea, a dispărut.

Fără o scrisoare. Fără un semn de viață. Fără un răspuns la întrebarea „De ce?”

Și Ema nu a încetat să-l caute niciodată.

În fiecare bărbat absent, în fiecare plecare, în fiecare umbră care trecea prin viața ei, o parte din ea spunea: „Tată, ești tu?”

Nu pot fi o mamă bună până nu îmi rezolv trauma

Pentru Ema, tata era centrul întregii lumi.

Poate pentru că a fost preferata lui. Poate pentru că, deși el și-a dorit mereu un băiat, viața i-a dat doar trei fiice, iar Emi s-a străduit din răsputeri să fie acel fiu pe care el și-l dorise mereu.

Dar când el a dispărut, totul s-a rupt.

Și ani mai târziu, când a devenit mamă, și-a spus: „Nu pot fi o mamă bună până nu îmi vindec această rană.”

Dar în căutarea vindecării, a uitat să iubească ceea ce avea deja.

Fiul ei – băiatul care trebuia să-l aline pe tata

Când fiul ei cel mare s-a născut, Ema a simțit că a primit un dar pentru tatăl ei.

Acesta era băiatul pe care tatăl ei îl dorise mereu, dar nu l-a avut niciodată.

Și fără să își dea seama, l-a transformat într-un simbol.

L-a privit nu ca pe propriul ei copil, ci ca pe un mesager, o punte între ea și tatăl pierdut.

Iar fiul ei a simțit asta.

Și a început să se întrebe: „Dar eu? Unde sunt eu în toată această poveste?”

A crescut simțind că niciodată nu a fost suficient de real pentru mama lui. Că a fost mereu în umbra unui bărbat care nu mai exista decât în amintirea ei.

Și într-o zi, a făcut exact ceea ce făcuse bunicul lui:

A plecat.

S-a mutat într-o altă țară. A tăiat legăturile. Nu vrea să mai vorbească cu ea.

Ca și cum ar spune: „Dacă eu nu am existat niciodată cu adevărat pentru tine, atunci de ce să mai exist acum?”

Ca și cum ar spune: „Dacă eu am fost doar un simbol, atunci îți iau acest simbol înapoi.”

Istoria care se repetă și golul care rămâne

Poate că Ema nu l-a găsit niciodată pe tatăl ei pentru că nu a vrut să-l găsească cu adevărat.

Poate că, dacă l-ar fi găsit, dacă misterul s-ar fi risipit, nu ar mai fi avut ce să caute.

Poate că, fără această căutare, ar fi trebuit să se uite în altă parte. În ea însăși.

Dar acum, rolurile s-au inversat.

Fiul pe care l-a transformat într-un dar pentru tatăl ei, a devenit acum o rană pentru ea.

Tatăl ei a dispărut.
Iar fiul ei a dispărut la rândul lui.

A vrut să găsească iubire, dar și-a pierdut copilul.

A vrut să vindece trecutul, dar a rănit viitorul.

21-23 martie urmatoarea tabara

Daca si tu vrei sa-ti vindeci trecutul, te astept in tabara de dezvoltare personala si arhetipuri de la Busteni. Detalii https://cameliastavarache.ro/tabara-dezvoltare-personala/