Ce dezvăluie 2 ouă de prepeliță despre tine

În cadrul cursului de dezvoltare personală și NLP , participanții primesc uneori provocări simple, aproape copilărești, menite să mute atenția din cap în corp și din automatism în prezență.

Una dintre ele este cunoscută informal drept „provocarea Timidului”: să porți un ou în buzunar pe parcursul zilei.

Mai jos este trăirea exact așa cum a fost scrisă de Florin, participant la curs. Fără corecturi. Fără reinterpretări. Doar experiența lui, spusă în propriile cuvinte.

Ce dezvălui 2 ouă de prepeliță despre tine

”Am purtat două ouă de prepeliță în buzunare.
Unul în stânga, unul în dreapta.

Din clipa în care le-am pus acolo, ceva s-a schimbat în mine. Nu mare lucru, nu vreo revelație mistică cu trompete cerești, ci o emoție curată, fină, ca atunci când știi că porți ceva fragil și prețios. M-a cuprins un entuziasm tăcut. O bucurie discretă.

Ouăle acelea m-au învățat ceva extrem de important: pot fi atent atunci când îmi doresc cu adevărat. Fără efort, fără tensiune. Mergeam mai conștient, mă așezam mai încet, îmi simțeam corpul altfel.

3 zile cu grijă

Le-am purtat trei zile. Trei zile în care buzunarele mele au devenit un fel de spațiu sacru, fără să știe nimeni. Trei zile în care am simțit cum lucrurile mici pot ancora prezentul mai bine decât orice discurs motivațional. Ouăle nu cereau nimic. Doar să fiu acolo.

Și apoi…dezastrul

Într-una dintre zile, într-un moment de bucurie autentică, una dintre colegele mele, Katty, m-a îmbrățișat. Și, desigur, a reușit performanța rară de a sparge ambele ouă dintr-o singură mișcare. Stânga și dreapta. Egalitate perfectă.

Cum am reacționat?

Am izbucnit amândoi în râs.  A fost atât de absurd, atât de omenesc, încât nici nu avea cum să fie altfel. M-am dus acasă, m-am schimbat, am revenit la serviciu.

Emoțiile negative le recunosc, le salut și le las să plece

Cât despre emoțiile negative… nu pot spune foarte multe. Nu pentru că le-aș nega sau pentru că m-aș preface că nu există, ci pentru că ele nu mai ocupă mult spațiu în mine. Le recunosc, le salut și le las să plece. Nu le dau scaun la masă. Nu le ofer microfon.

Ne-am dorit un copil de 16 ani

Soția mea este însărcinată în 19 săptămâni. Ne-am dorit un copil de foarte mult timp. Visul acesta a stat cu noi șaisprezece ani. Șaisprezece ani de așteptare, de speranță, de răbdare, de „va veni și rândul nostru”. Și a venit. În ultima perioadă, trăirile mele au fost, aproape exclusiv, frumoase. Nu e o fericire zgomotoasă, ci una așezată.

Moartea celui mai bun prieten

Ultima emoție negativă adevărată pe care am simțit-o a fost acum ceva vreme, când mi-am pierdut cel mai bun prieten într-un accident. Nu am trăit-o ca pe o tragedie uriașă, nu pentru că nu ar fi fost dureros, ci pentru că viața m-a învățat deja că plecările fac parte din drum.

Poate de aceea două ouă de prepeliță în buzunare au însemnat atât de mult. Pentru că ele au fost viață în forma ei cea mai fragilă, purtată fără panică, fără obsesie, cu zâmbet.

Și, până la urmă, dacă stau să mă gândesc bine… nu ouăle s-au spart.
Doar s-a confirmat că bucuria, atunci când e reală, supraviețuiește oricărui buzunar.”

De ce folosim astfel de exerciții în NLP

NLP-ul nu înseamnă doar tehnici, structuri sau modele mentale.
Înseamnă antrenarea atenției, relația cu corpul, calitatea prezenței și felul în care ne raportăm la emoții – nu prin control, ci prin conștiență.

Uneori, două ouă de prepeliță pot spune mai mult decât o oră de teorie. O noua grupă de formare va incepe, luni, 2 februarie. Așa poți să-ți împlinești visul de a fi vindecător de suflete.

Detalii AICI

Cu drag,
Camelia ✿