Dependenta de Jocuri Video: doua mituri
Dependenta de Jocuri Video: doua mituri
Dependenta de jocuri video
Exista doua mituri legate de dependenta de jocuri video. Primul, se refera la faptul ca un numar mare de ore petrecute in fata calculatorului creeaza dependenta. Al doilea mit, considera ca jocurile video nu pot fi terapeutice. Este o realitate sau mituri? Ce vei descoperi in acest articol:
- Cele 5 tipuri de jucatori de jocuri video
- Trei solutii pentru dependenta de jocuri video in functie de tipul de jucator
- Testul dependentei de jocuri video
- Mitul nr 1 Dependenta de jocuri video este legata de numarul orelor petrecute la calculator
- Mitul nr 2 Jocurile video nu sunt terapeutice
Cate categorii de jucatori de jocuri video exista?
- Jucatorii care lupta impotriva angoasei permanente de a fi abandonati
Acestia au suferit o trauma de abandon real ( plecarea sau pierderea unui parinte) sau simbolic ( copil crescut de bona, bunici). Pentru ei, cel mai important este sa aiba intotdeauna un ecran luminat care sa-i priveasca, sau un avatar care sa nu-i paraseasca niciodata.
- Jucatorii care cauta senzatii tari
Sunt adeptii jocurilor cu impuscaturi si a jocurilor horror. Acestia cauta sa retraiasca sentimentul de „lupta sau fuga” intr-un cadru virtual. Multe persoane sunt atrase de aceste tipuri de jocuri deoarece sunt foarte stimulante si dinamice. Aceste jocuri video le dezvolta aptitudini de munca in echipa, coordonare si strategie.
Jucatorii sunt de obicei plictisiti in viata reala. Foarte posibil fie au fost rasfatati, li s-au indeplinit multe dorinte, fie au fost deprivati si atunci gasesc stimuli in jocuri.
- Jucatorii care construiesc si exploreaza in lumi virtuale
De exemplu, un joc de tipul Minecraft este preferatul lor. Desi, nici in aceste tipuri de jocuri sentimentul de pericol nu dispare. Sunt persoane mai creative, sensibile, blande, care vor sa exploreze diferite lumi fantastice si sa construiasca dupa plac.
- Jucatorii care incearca sa-si creasca stima de sine
Ei au nevoie sa fie recunoscuti ca fiind cei mai buni si pentru asta se joaca cu incrancenare pentru a atinge nivelul cel mai inalt. In viata reala, au stima de sine mai scazuta.
- Jucatorii care incearca sa-si faca relatii
Sunt persoane sociabile care se joaca mai mult de dragul interactiunii cu ceilalti, decat al jocului.
O Scala a riscurilor pentru dependenta de calculator
Jucatorii de jocuri video care cauta senzatii tari
Riscurile de a dezvolta o dependenta de jocuri sunt diferite in functie de clasa de care apartine jucatorul. Indiscutabil, jucatorii din primele doua grupuri- cei care lupta impotriva angoasei singuratatii si cei care cauta senzatiile tari- sunt cei mai amenintati. Atunci cand un adolescent compara placerile obtinute din excitatiile pe care le simte in timpul unui joc cu cele din viata reala, descopera ca cea din urma este mai plictisitoare. Si nu-si mai doreste decat un singur lucru, sa se intoarca mai repede in fata ecranului. Aceasta forma de dependenta este cu atat mai ingrijoratoare cu cat ea poate fi insotita de consumul unor substante toxice, destinate sa intensifice starea de excitare. Dependenta de jocurile video ascunde cateodata o poliadictie.
Dependenta de jocuri video- solutia 1 Adrenalina reala
In fata acestor tineri avizi de senzatii extreme, o solutie ar fi sa le propunem alternative la viata reala. De exemplu, ar putea fi implicati in cadrul unor activitati sportive, cum ar fi escalada sau saltul cu parasuta. Incetul cu incetul, realitatea frisoanelor adevarate poate castiga. Evident, asta presupune mult tact din partea parintilor pentru a-l convinge sa plece din fata ecranului.
Jucatorii de jocuri video care construiesc avatare
Grupul jucatorilor care manipuleaza figurine si avatare, asupra carora proiecteaza anumite dimensiuni ale personalitatii lor, prezinta putine riscuri. Odata avatarul construit, jocul a pierdut deja din interes. Un adolescent va petrece ore in sir construindu-si un personaj in care va proiecta tot felul de calitati, iar la un moment dat se va rupe de el si va trece la altceva. In acest caz, nu e necesara nici o interventie. Putem sa-l lasam sa-si continue linistit experimentul, rugandu-l din cand in cand sa-si observe rezultatul si sa-l comentam impreuna.
Jucatorii de jocuri video care cauta sa-si creasca stima de sine
Al patrulea grup este mai putin riscant decat primele doua, dar mai riscant totusi decat al treilea. Tinerii carora le lipsesc incurajarile au marea tentatie de a miza totul pe jocuri care le ofera aceste lucruri pe care nu le gasesc acasa sau la scoala. Gratificatiile care vin din partea calculatorului sunt cele mai alienante deoarece ele inchid jucatorul intr-o bucla. In schimb, ele pot capata un rol de socializare atunci cand vin de la ceilalti jucatori. E vorba de cei pe care ii intalnim in chat-ul jocului, cei alaturi de care joci sau colegii de clasa care joaca acelasi joc si cu care impartasim.
Rolul parintilor este esential. Ei trebuie sa nu ezite sa le puna intrebari copiilor: Colegii tai se joaca si ei acest joc? Sau prefera sa joace alte jocuri? Care? Sunt la fel de buni ca tine, sau mai buni?
Tot ceea ce il face pe cel mic sa-si organizeze actiunile in comparatie cu colegii sai, il va tine la distanta de tentatia de a se inchide intr-o relatie sufocanta cu jocul „sau”. El risca sa-si construiasca un avatar care e din ce in ce mai idealizat, de exemplu prin imbracaminte si haine foarte rare, care il face sa fie observat de departe, iar astfel se departeaza si mai mult de capacitatile sale reale. Cand se produce acest lucru, este important sa-l ajutam sa reduca distanta. Pentru asta, cel mai indicat nu este sa depreciem sau sa descurajam figura idealizata pe care si-a construit-o online, ci sa incurajam toate reusitele sale din realitate.
Dependenta de jocuri video- solutia 2 „Parenting stimulativ”
Este foarte important sa constientizezi cum il tratezi pe adolescent cand se intoarce acasa. De cate ori ii spui ca esti mandru de el? De cate ori ii vorbesti doar de notele proaste? Observa-te cu atentie timp de o saptamana si noteaza observatiile pozitive sau negative pe care i-le faci.
Jucatorii de jocuri video ca substitut pentru relatii
Jucatorii din a cincea categorie pot fi victimele unei dependente destul de spectaculoase. Mai mult decat de joc, ei devin dependenti de „prietenii virtuali”. Este un du-te-vino continuu intre actiune si discutie, intre faptul de a putea ataca impreuna un donjon si a-si marturisi lucruri intime inainte, in timpul si dupa asalt. Nici un chat, nici un site de intalniri nu ofera aceasta posibilitate de a trece impreuna constant de la discutie la actiune. Intr-o familie, tinerii pot vorbi, apoi pot incerca sa construiasca impreuna un robot sau o masina si, cand nu mai merge, se pot duce sa ceara ajutorul parintilor. Acelasi lucru se intampla si intr-un joc video online. Putem vorbi despre viata reala, putem incerca sa luptam mai multi cu un zombi si, in sfarsit, putem cere ajutorul unui jucator mai experimentat care va juca rolul tatalui. Daca un adolescent nu gaseste in familia lui autoritatea, increderea si disponibilitatea pe care le cauta, le va gasi in jocurile online. Si va fi cu atat mai dependent.
Dependenta de jocuri video- solutia 3 „Ajuta-l sa-si imagineze viitorul”
Daca joaca mult, este important sa ne punem intrebari asupra atentiei pe care i-o acordam, a modului in care avem grija de el, in care il ajutam sa-si imagineze viitorul. Este esential sa nu-l fortam sa studieze matematica daca el este mai poet, de exemplu. Dar, nici sa-i spunem ca „e pe cont propriu, ca nu ne mai intereseaza'”. Cele mai interesante intrebari pe care sa ti-le pui sunt: Cat timp ai vorbit azi cu copilul tau? Cum ti-ai manifestat azi grija fata de el? Il stimulezi s participe la cursuri / cluburi care au legatura cu pasiunea lui?
Mitul nr 1 Dependenta de calculator e legata de numarul de ore petrecute la calculator
Majoritatea parintilor isi imagineaza ca gravitatea dependentei se masoara in numarul de ore petrecute in fata calculatorului. Este o idee pe cat de raspandita, pe atat de falsa. Cu cat un tanar se joaca mai mult, cu atat e mai dependent. Nu este atat de simplu…
De la cantitativ la calitativ
Mai intai, daca un tanar isi petrece ore in sir ca sa se joace pe calculator, nu inseamna obligatoriu ca este dependent de jocuri video. Este posibil ca o mare parte din timpul pe care il petrece la calculator sa socializeze cu ceilalti jucatori. Poate discuta despre joc sau poate vorbeste despre viata, in general. Si chiar daca acorda mult timp jocurilor video, poate uita complet de ele cand se bucura de alte activitati.
Adevaratul dependent este cel care se gandeste tot timpul doar la jocul sau
Aceasta inseamna ca daca cineva isi petrece mai mult timp jucand jocuri video este mai putin dependent decat persoana care se joaca mai putin, dar se gandeste non-stop la jocul sau.
Fa testul ca sa verifici daca esti dependent de jocurile pe calculator AICI
Mitul nr 2 Jocurile video nu sunt terapeutice
Un studiu pilot recent, din 2017, arata cum tratementul folosind jocuri video poate fi benefic pentru adolescentii aflati in centre de educatie alternativa (Kuosmanen, Fleming, Newell, si Barry, 2017). Utilizarea de programe computerizate pentru a imbunatati sanatatea mintala a tinerilor vulnerabili, cum ar fi cei care au parasit scoala timpuriu, este un camp relativ nestudiat. Aceasta cercetare si-a propus sa studieze modul in care terapia cognitiv-comportamentala poate fi transformata intr-o sesiune de joc video, numita de cercetatori SPARX-R.
Ce este SPARX-R.
SPARX-R este o versiune revizuita a programului original SPARX CBT, conceput pentru a trata simptome slabe spre moderate de depresie la adolescenti. Aplicatia online te poate invata elemente de psihoeducatie, abilitati de relaxare, restructurare cognitiva, organizarea programului zilnic, cautarea de ajutor si cum sa abordezi emotiile puternice. Latura de joc video consta in completarea de misiuni, provocari si nivele. Este o lume virtuala in care jucatorul poate interactiona cu personaje care spun o poveste. Per total, jocul poate dura pana la 5 ore.
Descriere cercetare Jocurile video ca psihoterapie
A fost ales un numar de 146 de persoane din programul Youthreach, un centru de educatie alternativa din Irlanda. Aceasta instituie de stat are rolul de a oferi o a doua sansa tinerilor intre 15-20 de ani defavorizati. Datorita unor conditii de viata precare, au fost nevoiti sa paraseasca invatamantul obligatoriu. Se remarca astfel nevoia ca tinerii sa fie echipati cu aptitudinile emotionale, cognitive si sociale necesare pentru a duce o viata cu rezultate pozitive. Designul studiului a fost compus din grupul de subiecti care au facut psihoterapie sub forma de jocuri video si unul de control, in care nu s-a facut nici-o interventie. Cercetatorii au masurat impactul experimentului asupra unor indicatori pozitivi si negativi , de evolutie a depresiei, anxietatii, bunastarea generala si autoreglarea emotiilor. Au existat si participanti care au manifestat scoruri mai mari decat nivelul mediu de simptome depresive. Acestia au primit un sprijin suplimentar in functie de resursele valabile. Durata etapei experiemntale a fost de 7 saptamani.
Concluzii cercetare Jocuri video
SPARX-R a primit un scor total de satisfactie de 6 din 10. Programul a fost considerat de subiecti ca fiind cel mai folositor pentru confruntarea problemelor si recunoasterea gandurilor negative. In schimb, a primit cel mai jos scor la capitolul schimbarea de comportament. Participantii au completat in medie 5.3 nivele ale acestui joc video, iar 30% au terminat acest program in totalitate. O imbunatatire semnificativa in strategiile de autoreglare emotionala a fost observata. Timiditatea a scazut semnificativ in grupul SPAR-X in comparatie cu cel de control.