O mama suficient de buna

O mama suficient de buna nu trebuie sa fie perfecta

Maria isi aude bebelusul plangand si se gandeste instant: cat a trecut de la ultima masa?

Apoi, tot ea isi raspunde ca ” de abia a mancat, deci nu ii este foame”.

• Ti-e somn, asa-i ? zice ea cu o voce intentionat somnoroasa si incepe sa casce. Daaa! Stie mami, ii e somn lui bebita. Nani-nani, puiul mamei, fiul doamnei si-al cucoanei ….

De data asta a mers. Cu cantecul si leganatul, bebita a adormit. Maria il priveste cu drag si-i spune cu voce calda:  esti adorabil!

Peste trei ore si jumatate, se aude un scancet urmat rapid de urlete prelungi. Maria se trezeste buimaca din somn si evalueaza rapid situatia: cred ca-i e foame. Obosita, il pune la san si il priveste cu o jumatate de ochi. Face eforturi sa tina ochii intredeschisi. E unu noaptea. Din fericire, era doar flamand, asa ca adoarme repede.

Urmatoarea repriza de plans o trezeste repede pe Maria. E cinci si ceva.  Se simte mai odihnita asa ca ii zambeste lui bebe si ii spune:

•  Ce face trompetel? Gata cu somnicul? Iar ti-e fomica?  

De data asta bebe are chef sa ramana treaz asa ca Maria ii aprinde veioza care proiecteaza imagini pe perete. Bebe incepe sa rada, iar Maria il acompaniaza.

• Asa trompetel, razi, esti vesel, bravo! 

Maria se ridica din pat, simte ca trebuie sa ajunga rapid la baie. Bebe ramane cu privirea fixa dupa care incepe iar sa planga. Maria se grabeste, dar stie ca nu are incotro si ca trebuie sa se duca la baie. Cand se reintoarce la el, nu se simte vinovata. Stie ca nu poate sa fie disponibila 100%.

• Gata, m-am intors! ii zice ea si ii zdrangane o jucarioara. Ii zambeste si conexiunea e reluata.

Dupa 3 ani…e tot suficient de buna

E noua cincizeci seara si micutul Rafael refuza sa adoarma. Maria i-a terminat de citit povestea, dar el e inca vioi.

• Inca una, inca una- mami!
• Mami e obosita, dulceata si se culca. Mai joca-te si singurel, daca nu ti-e somn. 

A doua zi, in timp ce ea pregateste micul dejun, Rafael se uita la un desen animat. In masina, in timp ce merg spre gradi, fredoneaza amandoi Melc, melc, codobelc. Cand se despart, primeste un pupic si un ”te iubeste mami”

In anul 1953, psihanalistul Donald Winnicott a introdus un concept care a schimbat stilul de parenting a milioane de mame: copilul are nevoie de o mamă suficient de bună pentru a se dezvolta sănătos. Dacă la început mama se adaptează aproape complet la nevoile bebelușului,  pe măsură ce copilul crește, ea se va adapta din ce în ce mai puțin, în concordanță cu capacitatea crescândă a copilului de a gestiona eșecul.

Astfel, daca din 10 interactiuni cu copilul, mama se conecteaza bine in 7, atunci ESTE FOARTE BINE!

Asta inseamna sa raspunda corect la nevoile si emotiile lui.

Dupa cum ai vazut mai sus, se vede o  diferenta in reactiile Mariei. La 3 ani, ii spune copilului ca e obosita, dar o face cu dragoste.  Rafael are si momente in care se joaca singur.

O mama depresiva e moarta psihologic

Daca Maria ar fi fost depresiva, reactiile ei ar fi fost altele: apatice, fara vlaga. Absenta zambetului e ucigatoare pentru un prunc. Cel mai important pentru copil este sa fie alfabetizat emotional. Si cine sa-i spuna ca acum esti vesel sau speriat, daca  psihologic vorbind,  mama e moarta?

Copiii crescuti de o mama depresiva isi iau misiunea imposibila de a o vindeca pe mama, de a o face sa simta bucuria si a-i reda pofta de viata. Iar aceasta misiune vine la pachet cu sentimentul de neputinta.

O mama anxioasa te invata controlul

O mamă anxioasă e hipercontroloare si își învață copilul să-și facă griji din orice.  Un copil cu o mamă anxioasă va învăța (si aceasta va deveni credinta lui limitativa) că după orice moment de bucurie și liniște urmează o nenorocire sau, cel puțin, un ghinion.

Rolul copilului nu e sa-si multumeasca mama

Nici unui copil nu-i va sta în puteri să-şi faca mama fericita, dacă aceasta nu va fi în stare să-şi găsească propriile satisfacții în viață, bucurii și împliniri. A fi împlinit și mulțumit de propria viață e sarcina adultului. Copilul nu e dator să facă pe nimeni mulțumit și mândru de el, nu e dator să condiționeze zâmbetele de pe fața mamei.