Cum poti sa devii o mama buna

Frigiderul din bucătărie era plin de amintiri.

Fotografii lipite cu magneți colorați îi arătau zâmbind larg alături de Alex, băiețelul ei de șase ani. Era acolo o poză cu ei la mare, ținându-se de mână în timp ce valurile le gâdilau picioarele, și una în care Alex avea înghețată pe toată fața, iar ea râdea în hohote.

Ana stătea acum pe scaunul din bucătărie, cu capul sprijinit de palme. Era trecut de miezul nopții, iar casa era cufundată în tăcere. Doar sunetul ceasului de perete îi amintea că timpul trecea, necruțător. Muncise până târziu, iar laptopul ei stătea deschis pe masă, cu o listă nesfârșită de e-mailuri care încă așteptau răspuns.

De trei zile îi promisese lui Alex că o să-i citească povestea aceea cu dragonul albastru, dar de fiecare dată ajungea prea târziu acasă. „Mâine, puiule. Mâine sigur,” îi spusese mai devreme, în timp ce îi săruta fruntea și îl învelea în păturica lui preferată. El nu mai protestase. Doar o privise, cu acei ochi mari, care păreau să înțeleagă mai multe decât ar fi trebuit pentru vârsta lui.

„Ce mamă sunt eu?” gândi Ana, trăgând aer adânc în piept. Îl iubea pe Alex mai mult decât orice pe lume.

Își dorea să-i ofere tot ce avea nevoie: siguranță, un viitor mai bun, o casă unde să se simtă în siguranță. Muncea din greu ca să nu-i lipsească nimic. Și totuși, undeva, ceva scârțâia.

Într-o sâmbătă dimineață, Ana se trezi mai devreme decât de obicei. Când ajunse în sufragerie, îl găsi pe Alex pe canapea, desenând. Se opri în prag, fără să-l deranjeze, și îl privi. Desena un băiețel cu părul creț și o femeie înaltă, care păreau să fie într-un parc.
– Ce desenezi acolo, puiule? întrebă ea, zâmbind.
El ridică privirea spre ea și îi zâmbi ușor.
– Pe noi doi.
Ana se apropie și privi mai atent desenul. Băiețelul avea în mână un balon roșu, iar femeia ținea o carte mare, cu coperte verzi.
– Asa suntem noi?
– Nu, zise Alex simplu. Cum aș vrea să fim.
Cuvintele lui o loviră în plin. Erau spuse cu inocența unui copil, dar aveau greutatea unui adevăr pe care ea nu voia să-l vadă.

Arhetipul în care Ana se afla prinsă începu să-i devină clar:

Devenise prizonieră a Martirului, acel arhetip al sacrificiului de sine, care îi șoptea mereu în minte că dragostea trebuie să însemne muncă, efort, renunțare.

Credea că dacă se consumă complet pentru copilul ei, îl va face fericit.

Dar realitatea era alta.

În loc să fie prezența caldă și conectată pe care Alex și-o dorea, devenise o umbră grăbită și obosită, convinsă că „mai târziu” va fi momentul potrivit pentru el.

Martirul o ținea captivă într-o cursă nesfârșită, în care scopul părea să fie mereu la un pas distanță: „Dacă mai muncesc un pic, dacă termin proiectul acesta, dacă rezolv problema aceea, abia atunci voi avea timp să fiu mama care vreau să fiu.”

Dar Ana începea să-și dea seama că arhetipurile, la fel ca oglinzile, îți arată ceea ce refuzi să privești.

Martirul îi oferise lecția: iubirea nu este despre sacrificiu complet, ci despre echilibru.

Se așeză lângă Alex pe canapea, îi mângâie părul și îi zise:
– Alex, știi că îmi doresc să fii fericit, nu?
– Știu, mami, răspunse el fără să ridice privirea de pe desen.
– Dar știi că și eu trebuie să fiu fericită ca să te pot face fericit?
Alex ridică din umeri, neînțelegând complet. Ana zâmbi.
– Ce zici să ne desenăm pe amândoi, dar de data asta fără lucruri care lipsesc? Adică… să desenăm cum suntem acum, chiar acum. Tu, cu balonul tău roșu. Eu, aici, cu tine.

Alex râse și îi întinse un creion albastru.

În ziua aceea, Ana făcu mai mult decât să deseneze alături de Alex.

Făcu un prim pas spre ieșirea din tiparul Martirului.

Fiecare poveste citită înainte de culcare, fiecare râset la micul dejun, fiecare îmbrățișare dată fără grabă o apropiau tot mai mult de un alt arhetip: Mama Vindecătoare, cea care își dăruiește timpul și iubirea fără să uite de sine.

Astfel, Ana a făcut primul pas spre eliberare. Nu doar pentru ea, ci pentru amândoi. A descoperit că drumul spre echilibru trece prin înțelegerea tiparelor care ne guvernează din umbră.
Iar acum e rândul tău să faci același lucru.

✨ Te invit să te alături unei călătorii fascinante prin constelațiile arhetipale!

✨Te-ai întrebat vreodată ce arhetip te ghidează în momentele dificile?
Ești prizonier al Martirului?
Sau poate te identifici cu Vindecătorul, Războinicul, Exploratorul sau Liderul?

Vino să descoperi cum poți înțelege și transforma propriile tipare pentru a găsi echilibrul și libertatea de care ai nevoie.

Lasă-mă să-ți fiu ghid în această explorare. Cum ar fi să descoperi arhetipurile care te definesc și să te reconectezi cu părțile tale pierdute? 🌟
Ce spui? Ai curajul să începi călătoria? 😊

Rezervă-ți locul acum – locurile sunt limitate! Nu amâna bucuria. Fericirea ta începe aici! ❤️

Perioada 31.01-02.02.2025

➡️ Aici ai toate DETALIILE: [click aici]

Fii bine cu tine!

Cameli✿